image001  image004

        Ecografia, sau ultrasonografia, după cum este preferată originea franceză, respectiv anglo-saxonă a termenului, își are începuturile în tehnicile de navigație, unde SONAR-ul (Sound Navigation and Ranging) era folosit pentru a determina distanțele sub apă. Fără a intra în prea multe detalii tehnice, trebuie spus că la baza acestei tehnicii stă așa numitul cristal piezoelectric, care are dubla proprietate de a genera ultrasunete atunci când este stimulat cu un curent electric și de a genera curent electric atunci când este stimulat cu ultrasunete. Cu alte cuvinte, acest cristal (un cuarț), care este piesa centrală a sondei unui aparat de ecografie, reprezintă interfața dintre doua forme de energie, permițând traducerea (ultra)sunetului în imagine.

             Ultrasunetele sunt unde sonore cu o frecvență foarte mare, de ordinul a milioane de cicli per secundă (Mega Hertzi), motiv pentru care nu pot fi percepute de urechea umană. Sunt deasupra frecvenței audibile, un corespondent al ultravioletelor din gama vizuală. Acest lucru este valabil cel puțin pentru transmiterea în aer. Nu este clar în ce măsură aceste unde ar putea fi percepute de urechea fătului, care, în mod evident, se dezvoltă într-un mediu acvatic – lichidul amniotic. Dar perceperea senzațiilor de orice fel depinde de mai mulți factori. Dezvoltarea structurii urechii, care la rândul ei are 3 componente (urechea externă, urechea medie și urechea internă) este numai unul dintre aceștia. Orice analiză finală trebuie filtrata prin creierul fătului, un organ extrem de complex, care se dezvoltă pe parcursul întregii sarcini și chiar după naștere. De aceea este puțin probabil ca fătul să poate percepe sunete înainte de 30 săptămâni de sarcină, cu atât mai puțin ultrasunete.

            Ultrasunetele sunt folosite în medicină încă din anii ’40, inițial în scop terapeutic, apoi diagnostic. Utilizarea lor în obstetrică a început să fie eficientă în anii ’60, deși imaginile din acele vremuri seamănă foarte puțin cu ceea ce vedem astăzi pe ecranul ecografului. Centrul de pionierat în acest domeniu a fost Glasgow, unde, sub coordonarea unui om extraordinar, Profesorul Ian Donald, formatorul a tot ceea ce înseamnă ecografie obstetricală până în anii ’90, ecografia și-a dovedit utilitatea extraordinară și lipsa de efecte adverse asupra mamei sau fătului în cei peste 50 de ani de când este folosită.  În acești ani, și mai ales în ultimii 10 ani, odată cu progresul exraordinar al tehnologiei calculatoarelor, aparatele s-au perfecționat, calitatea imaginii s-a îmbunătățit și, mai ales, s-a acumulat un număr tot mai mare de cunoștințe despre viața fătului înaintea nașterii.

                image005Istoria ecografiei este, cu siguranță, fascinantă pentru cei care sunt interesați de progresul tehnicii. Dar scopul meu nu este să îmi pierd cu desăvârșire auditoriul încă de la primele paragrafe, dat fiind că o femeie gravidă este prea puțin interesată de marii medici care au stabilit care măsurătoare a diametrului craniului fetal este mai bună. Ceea ce vreau să transmit este faptul ca ecografia este considerată SIGURĂ, indiferent de aparatul utilizat, de durata sau de frecvența utilizărilor. Singurul semn de întrebare a fost ridicat de o variantă a ecografiei clasice, așa-numita examinare Doppler. Această variantă are drept scop măsurarea fluxului de sânge în diferite vase, artere sau vene. Pe ecranul ecografului informația apare colorată, fie în roșu-albastru, fie în portocaliu. Colorile, în primul caz, reprezintă direcția de curgere a sângelui, către sonda de examinare – roșu, sau în sens opus acesteia – albastru. Aceasta poarta numele de Doppler color.

image007 image009
image011
image013

        Varianta portocalie nu dă informații despre direcția fluxului, dar este foarte sensibilă în a detecta chiar și cele mai slabe fluxuri de sânge, de unde și denumirea de Power Doppler. Ulterior aparatul poate reproduce o undă de o formă oarecare și calcula diferiți parametri ai fluxului respectiv, în paralel auzindu-se un sunet ce sugerează bătăile inimii. Iar aceasta poarta denumirea de Doppler pulsat. Toate aceste forme de examinare se efectuează cu o încărcare energetică mare, concentrată, ceea ce pe medii de experință s-a constatat a avea efecte adverse, și anume supraîncălzirea zonei asupra căreia sunt direcționate. Până acum nu s-a dovedit că examinarea Doppler ar fi determinat vreo anomalie fetală, dar nici nu cred ca se poate experimenta pe această temă. Drept care, este considerat a fi mai sigur ca Doppler-ul să nu fie folosit în primul trimestru de sarcină și, în general, acest tip de examinare să nu fie folosit în exces.

 image015  image017
 image019  image021

           Din punct de vedere fizic, imaginile pe care ecografia le oferă sunt obținute prin propagarea ultrasunetului prin diferite țesuturi. Desigur că mai întâi vor trece prin abdomenul mamei, prin pielea, mușchii acesteia și prin peretele uterin. Faptul că fătul este înconjurat de lichid amniotic este un mare avantaj. Prezența fluidului îmbunătățește calitatea imaginilor, permite vizualizarea suprafeței corpului și a mișcărilor fătului. De aceea în situațiile în care cantitatea de lichid este redusă, din diferite motive, examinarea este foarte mult limitată. Aceleași ultrasunete se propagă apoi prin corpul fătului, prin pielea, mușchii, organele acestuia. image023Fiecare țesut are o densitate diferită, realizând un anumit grad de filtrare a ultrasunetelor. Cu cât țesutul este mai dens, cu atât filtrul este mai puternic și, prin urmare, o cantitate mai mare de ultrasunete va fi blocată. În același timp, o parte dintre undele sonore vor fi reflectate înapoi către sonda de ecografie, reflexie care este diferită în funcție de adâncimea de la care provin și de țesuturile pe care le-au străbătut. Cristalul piezoelectric din sondă preia acest ansamblu de sunete și îl transferă către ecranul ecografului. Sunetul devine imagine. Și în acest mod fiecare țesut străbătut de ultrasunet va avea o anumită imagine. Cu cât un țesut sau oragn este mai moale, mai lichid, cu atât are o nuanță mai închisă, până la negru, ceea ce înseamnă lichid pur. În cealaltă extremă se situează osul, care apare alb, iar în ultima parte a sarcinii, când este mai dur, aproape că nu mai permite trecerea undelor. Și iată cum imaginea ecografică este un tablou în nuanțe de gri.

image025Ecografia Doppler are ca element de bază mișcarea cu o vitează mai mare sau mai mică a celulelor din sânge. Ultrasunetele sunt reflectate de aceste elemente în mișcare și ceea ce ecograful percepe se aseamănă cu zgomotul unei mașini de curse în viteză mare perceput de un spectator. Vă sună cunoscut? Sper că da, și acesta se cheamă efect Doppler, după numele celui ce l-a descris.
Un teritoriu mai nou este cel al ecografiei 3D/4D și acesta reflectă în cea mai mare măsură impactul populațional al ecografiei în obstetrică. Cu siguranță un progres tehnic, oferind o cantitate de informații uimitoare, dar necesită mult mai mult antrenament și experiență decât pare la prima vedere. Ceea ce viitoarea mămică recunoaște ca și ecografie 3D/4D nu are nici o legatură cu ceea ce este folosit în cercetare. Una este o imagine comercială, frumoasă (poate), care ridică costul examinării și face părinții să se simtă bine, și alta este informația pe care o caută un specialist. image027Nu vreau să ridiculizez sau să bagatelizez nimic, departe de mine gândul, vreau să subliniez doar faptul că este mult mai mult în spatele aparențelor. Tehnic și cât mai simplu vorbind, totul pornește de la faptul că imaginea de pe ecran este una reconstruită de calculatorul ecografului. În mod normal, imaginea ecografică, cea în alb – negru, reprezintă o secțiune printr-o anumită zonă a corpului bebelușului, un plan, prezentând deci, numai două dimensiuni (x si y, conform axelor din geometrie). Ecografia 3D aduce planul z, care este recreat de ecograf pe baza informației bidimensionale, generând imaginea în relief. De aceea spunem că nu e în totalitate real și este supus unui număr mare de artefacte. Cea de a patra dimensiune din ecografia 4D o reprezintă timpul, imaginea fiind în timp real.