Ce sunt bolile genetice?
image001Anatomia și funcția organelor unei persoane sunt determinate de informația genetică. Fiecare specie, fie că este vorba de plante sau animale, are o fundație genetică, formată din cromozomi. Aceștia reprezintă structuri de dimensiuni relativ mari, raportat la scară microbiologică, formate din ADN. Ca și aspect, un cromozom are aproximativ forma literei X, iar ADN-ul component este fragmentat în gene. Poziția genelor este fixa în cadrul aceleiași specii. La om există 46 de cromozomi, grupați în perechi, 23 de la mamă și 23 de la tată. Dintre cei 46 de cromozomi, 44 determină structura și funcția diferitelor  organe – poartă numele de cromozomi somatici, iar 2 cromozomi determină sexul persoanei respective -și se numesc cromozomi sexuali. Astfel, o persoană de sex feminin are 2 cromozomi „X”, iar una de sex masculin are un cromozom „X” și unul „Y”. Aceste asocieri de cromozomi formează sexul genetic, care, la persoanele sănătoase este identic cu sexul anatomic sau fenotipic.

Bolile genetice pot afecta cromozomii – și poartă numele de boli cromozomiale, sau numai o parte dintr-un cromozom, deci una sau mai multe gene – se numesc boli genice.
Afecțiunile cromozomiale se pot datora unui număr anormal de cromozomi, mai mulți sau mai puțini – se numesc aneuploidii. Sau pot fi legate de forma anormală a unuia sau mai multor cromozomi (cromozomi inelari, translocații, deleții, etc). Dacă există un cromozom suplimentar – se numește trisomie. Dacă este un cromozom în minus – monosomie. Dacă există un intreg set suplimentar de cromozomi, adică 23 x 3, se numește triploidie.
Bolile genice sunt extrem de numeroase, necesită teste speciale și, de multe ori, consultul unui specialist genetician.
Bolile cromozomiale sunt afecțiuni severe, deoarece este implicată o cantitate mare de informație genetică. De aceea, în majoritatea cazurilor, aceste afecțiuni nu sunt compatibile cu viața. Mai mult de jumătate dintre avorturile din primul trimestru de sarcină au la bază o anomalie a numărului de cromozomi. Puțini dintre acești feți supraviețuiesc dincolo de 12 – 14 săptămâni și pun problema diagnosticului antenatal. Principalele afecțiuni de acest tip sunt:
– trisomia 21 (sindromul Down)
– trisomia 18 (sindromul Edwards)
– trisomia 13 (sindrom Patau)
– monosomia X (sindrom Turner)
– triploidia

Sindromul Down
Acesta reprezintă ce a mai frecventă afecțiune genetică la specia umană și cea mai comuna cauză de dizabilitate intelectuală – retard neuropsihic. Retardul intelectual variază de la sever la moderat, cu un IQ mediu de 40. La aceasta se adaugă anumite trăsături fizice, un aspect relativ specific, care formeazăa așa numitul fenotip downian. În linii mari acești copii sunt mai mici de statură, au o față caracteristică, pot avea malformații cardiace (40 – 50% dintre ei), malformații intestinale (10%), probleme de văz și auz (50%), o frecvență crescută a infecțiilor și alte probleme de sănătate.
Incidența sindromului Down depinde de vârsta mamei. Cu cât aceasta este mai în vârstă, cu atât riscul de a avea un copil cu sindrom Down este mai mare.       Într-o anumită populație incidența feților cu sindrom Down variază, deci, în funcție de media de vârstă a femeilor gravide. Astfel, in 2002 in SUA erau 1 copil cu sindrom Down la 629 nașteri, în absența oricărei intervenții. Incidența tinde sa crească în societățile dezvoltate, odată cu înaintarea în vârstă a mamelor. Preobabil ca incidența sarcinilor cu feți cu trisomie 21 este chiar mai mare, caci o bună parte a acestora nu supraviețuiesc până la naștere. Mai precis, 2/3 dintre aceste sarcini sunt avortate până in trimestrul al doilea de sarcină. În mod surprinzător, însă, copiii cu sindrom Down care se nasc au o foarte bună supraviețuire, 85% ajungând la 50 ani. Aceasta, probabil, deoarece doar aproximativ 50% dintre e prezintă o malformație.

Care este cauza sindromului Down?
image0022Din punct de vedere genetic acești feti prezintă un cromozom 21 suplimentar, de unde și denumirea de trisomie 21. Ovulele pe care o femeie le produce în fiecare lună de-a lungul vieții sale îmbatrânesc odata cu ea. Ele se formează într-o formă incipientă odată cu ovarele, deci în cursul vieții intrauterine. Rămân într-o formă dormantă până la pubertate, după care se activează un proces prin care în fiecare lună un ovule ets maturat și eliminat. Deci, cu cât o femeie este mai în vârstă, cu atât ovulele pe care le produce sunt mai vechi. Ori, de-a lungul timpului, în aceste celule se acumulează mutații, defecte. Iar dacă fecundarea, concepția, s-a produs cu un astfel de ovul, atunci fătul va fi purtător al respectivului defect, în acest caz al unui cromozom suplimentar. Acesta este mecanismul care este responsabil pentru 90% dintre cazurile de sindrom Down.

În 5% din cazuri unul dintre părinți este purtător al unei anomalii minore cromozomiale, ce nu are nici un fel de efect asupra organismului său, dar, în condițiile în care materialul genetic se rearanjează în curul procesului de formare a unui nou organism, poate apare un defect mult mai important, precum sindromul Down. Majoritatea acestor defecte minore ale părinților poartă numele de translocații echilibrate.
Restul de 5% dintre cazurile de sindrom Down se datorează unei cauze paterne, un defect în formarea spermatozoizilor sau alte mecanisme minore.

Care sunt anomaliile unui copil cu sindrom Down?
image003La față/gât:
– ochi de aspect mongoloid
– urechi mici, jos implantate, uneori malformate
– nas mic, plat, cu baza lată, cu un profil plat
– tendința de a ține gura întredeschisă, cu limba în afară
– defecte de dentiție
– gât scurt, lat, cu exces de piele la ceafă
Mâini/picioare:
– mâini late, scurte
– deget V (deget mic) curb, cu falanga mijlocie subdezvoltată
– un aspect caracteristic al crestelor palmare – pliu simian
– spațiu crescut între degetul mare de la picior și celelate degete (picior în sanda)
– articulații laxe
Organe:
– uneori malformații ale inimii – foarte caracteristic fiind defectul septal atrio-ventricular sau canalul atrio-ventricular
– malformații ale intestinelor – atrezia duodenală
– ochi – miopie, strabism, nistragmus – foarte frecvente
– defecte de auz, afectând una sau ambele urechi, până la 78% dintre copii
– boli hematologice – o incidență crescută a leucemiei acute megakarioblastice
Statură redusă, predispoziție către obezitate, diabet, boli endocrine, sunt alte elemente ale acestei afecțiuni.
Deși sunt numeroase, alcatuind un tablou caracteristic al acestor copii, nici una dintre aceste afecțiuni nu este suficient de gravă pentru a determina decesul, de unde și durata normală a vieții acestor persoane. Cea mai serioasă problemă a celor afectați este, de fapt, retardul intelectual.

Sindromul Edwards
Deși pe locul doi ca frecvență, sindromul Edwrds sau trisomia 18 se întâlnește o dată la 6000 de nașteri. La fel ca și în cazul celorlalte anomalii cromozomiale, dacă se ia în considerare numai primul trimestru, se constată că afecțiunea este mult mai frecventă, deoarece numai 2.5% dintre feții afectați ajung până la termen.
Boala apare prin prezența unui cromozom 18 suplimentar, pe baza acelorași mecanisme ce sunt implicate în sindromul Down.
Este o anomalie incompatibilă cu viața, deoarece se însoțește de foarte multe și foarte severe malformații. Deși spectrul acestora este foarte larg, cele mai des întâlnite sunt:
– deficitul de creștere intrauterină
– exces sau deficit de lichid amniotic (oligoamnios sau polihidramnios)
– trăsături faciale ce constiuie așa numitul facies dismorfic, nu neaparat caracteristic pentru sindrom Edwards, dar sugestiv pentru o afecțiune genetică, în general
– poziție anormală a mâinilor, care sunt încleștate, fără a deschide mâna (clenched hands, overlapping fingers)
– malformații cardiace
– malformații ale creierului
– omfalocel
– picior strâmb congenital (rocker bottom feet)
– malformații ale rinichilor (rinichi în potcoavă, rinichi polichistic)
– defecte de tub neural – mielomeningocel
– atrezie esofagiană
– anomalii ale scheletului
Oricare dintre aceste malformații ale organelor interne ar fi suficientă pentru a nu permite supraviețuirea. La puținele cazuri care supraviețuiesc dincolo de naștere se constată o creștere deficitară și retard în dezvoltarea neurologică.
Există forme de boală în care numai o parte dintre celulele corpului sunt anormale, fiind amestecate cu celule cu un numar corect de cromozomi. Această situație poartă numele de mozaicism. Se poate întâlni în toate afecțiunile genetice și are drept rezultat forme mai ușoare de boala. În cazul sindromului Edwards aceasta înseamnă că acești copii pot trăi o anumită perioadă de timp, cu îngrijire specială. Cea mai lungă supraviețuire până în acest moment este de 18 ani.

Sindromul Patau
Pe locul 3 ca și frecvență, interesează una dintre 15000 nașteri. Este cea mai gravă dintre bolile genetice ce pot ajunge până la termen.
Se mai numește trisomie 13, prin prezența unui cromozom 13 suplimentar.
Malformațiile întâlnite sunt:
– facies dismorfic, de obicei cu keilopalatoskizis (defect al buzelor și palatului dur); de obicei o formă severă, un defect mare, uneori asociat cu malformații severe ale ochilor și nasului, mai ales în cazurile de holoprozencefalie
– anomalii ale creierului, tipică fiind holoprozencefalia
– malformatii cardiace
– degete suplimentare – polidactilie
– picior strâmb congenital (club foot)
– malformații renale, intestinale, etc
Practic, se pot întâlni orice fel de anomalii, toate fiind, însă, către extrema severă a spectrului.

Sindromul Turner
Se datoreaza lipsei unui cromozom, individul respectiv având 45 de cromozomi. Este vorba de un cromozom sexual, cromozomul X.
Boala are o mare mortalitate, 95% dintre aceste sarcini terminându-se în avort spontan. Dar, dacă se nasc, persoanele afectate pot supraviețui chiar  o lungă perioadă de timp, uneori fiind diagnosticate la pubertate, odată cu apariția problemelor de ciclu menstrual.
Toți cei afectați au fenotip feminin, adica arată de sex feminin, dar sexul genetic este incomplet, dat fiind ca posedă numai unul dintre cei doi cromozomi sexuali, întotdeauna un X.

În timpul sarcinii feții cu sindrom Turner au tendința de a prezenta exces de lichid în diferite țesuturi. Inițial este vorba de o translucență nucală foarte mare, probabil, cea mai mare, comparativ cu alte boli. Poate avea chiar 10 mm sau chiar mai mult și are tendința de a înveli întreaga suprafață a corpului fătului. Dat fiind că septațiile din țesutul de sub piele (subcutanat) sunt foarte vizibile în lichid, această imagine a fost denumită și higromă chistică. Mai târziu, pe măsură ce sarcina evoluează, poate apare lichid și in torace – hidrotorax, și în abdomen – ascită. Această situație, în care fătul prezintă exces de lichid în întreg organismul poartă numele de hidrops fetal. Poate avea multe alte cauze, nu este ceva tipic sindromului Turner. Întotdeauna are un prognostic prost.

La copiii și adulții cu sindrom Turner se întâlnesc anumite anomalii care sunt destul de caracteristice:

image002– statură mică
– gât lat
– brațele sunt deviate înafară la nivelul cotului – cubitus valgus
– ovare atrofice, astfel încât vor fi probleme de maturare sexuală și fertilitate
– malformații cardiace (coarctație de aortă)
– intelect relativ normal sau ușor redus
Ansamblul acestor modificări mai poartă numele de stigmata Turner.

Este foarte dificil, dacă nu chiar imposibil, de prezis ce grad de afectare va avea un copil cu sindrom Turner. Deși este o afecțiune ușoară comparativ cu cele anterioare, viața acestor persoane afectate nu este una normală, prezentând handicapuri și necesitând diferite tratamente.